Avand in vedere ca e vara si am mult , mult timp liber , am inceput sa revad anumite filme care nu-mi facusera vreo impresie deosebita si nu prea aveam de gand sa le revad decat daca sunt intr-o stare disperata. Ca acum , de exemplu 🙂 [ nu mai merge bittorrent-ul si trebuie sa reinstalez windows-ul – pretty tough , right? ]
In seara asta am revazut Enchanted. Un film taaare dubios. Ai zice smecher la prima vedere , dar nu , nu e smecher , e o chestie tare dubioasa undeva intre desen si real-life , undeva intre reality si happily-ever-after , cu un final clasic : happy end , of course.
Now , my question is , de ce numai filmele astea au bafta in box-office? Si nu ma refer la desenele animate si la printese & stuff. Ma refer la filmele care se desfasoara ca un basm / telenovela , cunoscute ca fiind chick-flick . Povestea vine cam asa : un tip cunoaste o tipa , se indragostesc , sau se urasc la inceput si apoi se indragostesc , apare tipa sau tipul naspa care le pune bete in roate sau unul dintre ei are intentii mai putin oneste pana sa se indragosteasca , apoi se afla adevarul si se pecetluieste totul cu un true love’s kiss , ca’n enchanted , sau o nunta , ca’n majoritatea filmelor de genul asta.
Lista de astfel de chestii poate fi extrem de lunga , inecepand de la Pretty Woman [ care e chiar dragut pentru ca e cu Richard Gere si Julia Roberts si e deschizator de drumuri in domeniul chick-flick ] pana la isteria Twilight [ care are un scenariu teribil de prost – pentru mine e comedie ] , isterie bazata probabil pe ineditul legaturii vampir-om , vai ce interesant ca se chinuie tipu sa nu o manance.
In toate chick-flickurile , se mai evidentiaza o categorie : cele care vor sa fie drame , a walk to remember , fiind cel mai elocvent exemplu . Prima oara cand am vazut filmul , am plans toata ziua. De precizat ca aveam vreo 12 ani. Momentan , reactia mea la film este : iar il dau astia la televizor? De ce? Pana la urma , ati putea spune ca filmul este dragut si ca na are un story-line foarte dragut , cu fiica preotului si toate astea , dar sa fim seriosi. Cat de probabil e ca cel mai popular tip din liceu sa se indragosteasca de sufletul pur al fiicei preotului? Si sa o ia si de sotie? Ca apoi ea sa moara? Mda , stiu ca suna hope-crushing , dar that’s kind of it.
Un film care mie imi place foarte mult este Cruel Intentions. Nu doar pentru ca actorii , sau mai bine zis Ryan phillipe e foarte bun , ci pentru ca si filmul e bine realizat , chit ca are acel ceva de chick flick , cum ca el se indragosteste de tipa pe care trebuie sa o seduca. Dar sfarsitul e destul de satisfacator.
Spre exemplu , in In the land of women , film perfect realist si foarte bine realizat , tipa are cancer , dar nu moare , tipul nu se impaca cu fosta prietena ca sa ramana happily ever after together , sau nu ramane cu tipa cu multi ani mai mare decat el si cu probleme in casnicie. Sau in Prime , cu Uma Thurman , femeia aia are ceva common sense si renunta la fiul psiholoagei. Sau in John Tucker Must Die , film pe care l-am vazut o singura data , intr-o dimineata de revelion , dupa o noapte nedormita si nu-mi aduc perfect aminte ce s-a intamplat , dar un lucru mi-e clar : tipa noua nu ramane cu cel mai sexy tip din liceu , ci ii pica cu tronc un tip pretty normal.
Ce am eu cu filmele astea? nimic special , poate doar revolta ca ne lasa fara ultima bucatica de ratiune pe care o avem si ne fac sa credem ca daca suntem tipa aia naspa si inchisa , sau tipul ala cu cosuri , nerdie style , o sa avem un happy ending. Well , get to real life folks! In real life this stuff just doesn’t exist , to quote Bella , cea mai cea , din filmul cel mai cel.
Pentru ca in viata reala , tipele care asteapta la km 6 nu vor fi niciodata intampinate de Richard Gere intr-o limuzina alba acasa la ele . Pentru ca in viata reala , nimeni nu isi pierde pantoful / telefonul la un bal ca apoi sa fie recunoscut dupa marime , pentru ca exista prea multa lume care poarta masura 38. Pentru ca frumusica liceului , desi e scorpie , ramane tot tipa aia super populara si plina de bani , chit ca se ratoieste la ea tocilara clasei.
N-ar fi mai bine sa ne impacam cu normalitatea? Sa ne complacem in mediocritate sociala , sau poate chiar si in ” true love” , pentru ca din mediocritate rasar cele mai puternice legaturi si cele mai “reale” . Restul e efemer si e ca o fatada a ceea ce e in interior. Viata nu e perfecta si tocmai imperfectiunea o face frumoasa, traibila. Daca toate ne-am primi , prin natura dorintelor noastre romantice si aiurea , printul calare pe cal alb , ni l-am mai dori? Probabil ca am cauta one night stand-uri , sau chestii asemanatoare. Asa ca da , mediocritatea conduce la inaltare , la renastere ca persoane si personalitati mai puternice , mai intelepte si mai realiste , rationale.
Nu stiu cat o sa vi se para ca se potriveste melodia , cert e ca mie imi place si mi se pare ca surprinde o varianta usor comica , dar foarte draguta asupra vietii:
Sau Ceasornicarul , sau dragostea e o salata , cam toate surprind adevararuri , sau poate doar am facut eu o obsesie pe pitis si pe pasarea colibri.
Eu am renuntat la chick flicks. Not for me. Not anymore. Prefer sa ma uit la Basic Instinct 1 & 2 [ simt ca am multe de invatat de la femeia aia . muhahaha , cum ar zice puckboy :)) ] , la Cruel intentions 3 , la Grey’s sau Prison Break , la The life before her eyes si sa renunt la atatea cinderella story-uri si happy end-uri.
Viata ar fi mult mai urata fara Catherine Tramell in ea.
Sau fara Mama Vitrega. Sau fara mine :).
Let’s just say i’m dark and twisted , not the kind only happy in the sun , rather only happy when it rains.
J.
The rest is still unwritten. 