Merg desculta.

Calc cu pasi usori pe punti goale. Privesc in urma mea umbra unui tren gol . Vad amintiri de zambete ametite de placeri trecatoare si ma las prada simturilor mele care te cer inapoi.

Merg desculta sa simt iarba . Poate ca a fost o greseala. Sau poate ca nu. Poate daca te-as fi vrut mai tare as fi gresit mai mult. Poate ca nu am gresit deloc. Poate inca te mai vreau.

Merg desculta pe caile alese de mine. Vreau sa simt drumul . Vreau sa simt fiecare pas. Sa ma tai in cuvintele tale odioase ,sa te urasc si sa alerg undeva departe unde sa nu te vad si sa uit de tine si sa nu te mai revad. Dar apoi sa mi se faca dor de tine si sa ma incalt si sa vin resemnata in fata ta spunandu ti printr-o privire cumintita , doar cu o flacara veche , care nu mai mocneste , ca mi-a fost dor de tine , ca imi pare rau , ca vreau sa ti mai simt doar o data pielea intre degetele mele.

 Merg desculta prin sali goale si aud doar ecoul pasilor mei. Merg desculta pe lemn si mi se lipesc talpile calde de racoarea nucului . Merg , merg cu ochii inchisi si te vad pe tine. Te simt pe tine. Si mana ta calda , fina , mana ta e mereu langa mana mea.

Si degetul tau mare imi mangaie buza de jos. Apoi imi vezi ochii sclipind ca unui copil mic dupa o acadea mare si colorata si intocmai ca un parinte imi faci o pofta. Si eu te tachinez . Dar mergem , mergem , mergem , mereu… Eu desculta , tu mereu acolo , pregatit sa ma ridici de fiecare data cand m-as putea taia intr-un spin.

Si daca te-ai intoarce o clipa cu spatele , ce s-ar intampla cu mine? Cu noi ce ar fi? Daca m-as pierde si as fugi iar , de teama de a nu fi prea aproape de tine , daca as fugi sa ma regasesc pe mine , tu … tu ai veni sa ma cauti?

si daca m-ai cauta , m-ai cauta descult? Dezbracat de tine insuti , imbracat doar cu noi , pregatit pentru noi , gol de tine , plin de noi? As fi eu indreptatita sa ti cer sa renunti la tine cand eu am fugit de noi?

As putea eu sa traiesc doar prin noi ? am putea noi sa traim doar prin noi? goi de noi , desculti in iarba? Sa mergem fara oprire , fara sa vedem umbrele , fara sa ascultam ecoul trenurilor si glasul vantului rece?

Sa mergem si lumea sa se opreasca pentru noi. Sa fie un moment unic cand nimic nu se misca si in jurul nostru sa vedem eternitatea. Sa o traim impreuna. Si apoi , cand redevenim efemeri , doar noi sa stim ca am trait eternitatea , doar noi si nimeni altcineva.

si tot nu stiu. Si tot mi-e frica. Mi-e frica . Sunt ingrozita sa merg desculta alaturi de tine. Pot merge desculta singura , dar voi putea alaturi de tine?si tu … tu esti dispus sa mergi o eternitate alaturi de mine fara sa te incalti?

Refuz sa ma mai framant. Am sa ma lungesc in iarba , am sa simt parfumul de trecut al pielii tale , am sa stiu ca esti incaltat , undeva departe , undeva unde nu trebuie sa iti faci griji , iar eu sunt aici , calda , privind soarele , simtind iarba cu fiecare centimetru de piele al talpilor mele umede de roua , cu cerul peste mine , cu marea in suflet.

Iar cand mi se va parea ca simt pielea ta am sa ma ridic cu ochii inchisi si am sa alerg spre oceanul meu de ganduri , spre viata mea. iar tu o sa ramai cu o mana intinsa , cu o dara de parfum pierdut din zari in narile tale si atunci vei sti ca a fost prea tarziu. si vei ramane mult timp descult , gandindu-te daca ai fi putut sa mergem amandoi desculti prin iarba .

 

J.

American Pie

Am facut placinta americana. Singura , singurica. Fara nici un fel de ajutor de la orice forta exterioara , adica mama. Poate o sa ma credeti putin nebuna , dar eu inca de cand am vazut prima oara celebrul film in care Jason Biggs isi bate joc de sarmana placinta , eu am poftit la o astfel de placinta , in loc sa fiu complet scarbita de actiunile lui in contact cu respectiva placinta.

Si , proaspat intoarsa de la mare , piersicul meu a decis ca e cazul sa se rupa de la prea multe fructe. Asa ca eu am decis ca ar fi cazul sa caut o reteta de placinta americana si sa mi indeplinesc propriul american dream.

Zis si facut. Am gasit o reteta pe un site si m-am pus pe treaba.

A iesit o placinta draguta , mai mult sau mai putin reusita , am facut o greseala cand mi-am ales forma , am avut mult de curatat dupa , but i fulfilled my dream.

Dar placinta asta , in aparenta , doar o placinta , a fost un fel de a-mi demonstra mie ca m-as descurca in US , fie si ca placintareasa . Nu cred ca obsesia mea pentru acest fel de placinta tine doar de felul meu gurmand de a fi , cred ca e ceva mai mult si o sa-mi dau eu seama la un anumit moment dat de ce nu am incercat sa fac un ratatouille sau spaghete bologneze. E o chestie de natiuni aici.

 E si un mod de a face tot posibilul sa ma ingras. Desi mi-a luat cateva ore sa o fac , pentru ca e foarte migaloasa si trebuie sa bagi si sa scoti aluatul din frigider de o mie si una de ori , as repeta experienta.

Si mai e ceva cu placinta asta. Nu stiu ce i cu mine zilele astea , dar as sta non stop in bucatarie inventand tot felul de chestii. Probabil ca spiritul meu creator a plecat de langa acest blog , de langa caietele cu diverse chestii,  pe alte meleaguri , a luat calea bucatariei.

Si totusi , nu cred ca as fi un bucatar grozav . Mai fac eu cate o chestie buna , dar de cele mai multe ori o dau in bara , poate ca totusi ar trebui sa o las pe mama si pe tatal deei sa se ocupe de chestiile astea , iar eu sa ma ocup de management , ca sa nu fie prea ocupati , caci daca si-ar deschide restaurant… oo , doamne , ar intrece cele mai mari si mai stilate restaurante din lume.

Iar devin pofticioasa. Ma abtin de la a mai comenta tot felul de chestii care au legatura cu mancarea.

O noapte buna ,

Pofta buna , poate

si … Va astept la o placinta!

J.

conflict.

Am revenit. Aceeasi. Sau nu? Mai zbuciumata , mai constienta , mai alerta , dar aceeasi. Traiesc cu o noua intensitate aproape tulburatoare , ma sperie , imi place , nu stiu .
Nu as fi scris. Dar e prea intens sa nu scriu. Viata mea e aceeasi , monotona , acelasi Styx vesnic curgator , aceeasi negura , acelasi Hades. Dar ce se intampla cu mine? Nu inteleg unde e punctul de pornire , unde intriga pentru conflictele interioare de acum. Am ajuns deja la punctul culminant , il traiesc , nu stiu daca razbesc sa ajung la deznodamant , dar desfasurarea actiunii nu exista , exista doar o expozitiune si intriga , dar care? Fac anumite conexiuni , subconstient , un impuls Freudian imi spune ce e de vina , dar refuz sa l urmez pe firul logic al actiunii.
Sentimentul e prea nebunesc. Gnothi se auton. Pe firul asta merg acum , asta vreau , asta urmaresc , dar nu stiu daca o sa reusesc sa patrund acolo unde imi doresc. E usor sa ii cunosti pe ceilalti, e greu sa te cunosti pe tine.
Cel mai putin din lumea asta ma cunosc pe mine. Mi-e mai usor sa patrund sa vad ce vor ceilalti oameni sa para , ce-si doresc , desi ei nu-si dau seama de propriile dorinte , dar si eu ca si ei , nu-mi dau seama ce vreau eu. cine sunt eu. de ce eu. unde , cum si cand.
Parca tot ceea ce caut e sa devin supra-omul lui nietzsche , fara sa-mi dau seama ca nu voi reusi niciodata. Citeam in marquez ca omul atunci cand isi da seama ca e mic , atunci incearca sa creasca si cu cat creste , cu atat isi pare , lui insusi mai mic. Sat sapienti. Cu cat citesc , ma apropii de idealurile , de utopiile ce ma framanta zi de zi cu atat imi par mai departe eu de mine , ele de mine , lumea de mine.
Parca era usor sa explic asta. Parea simplu , credeam ca toti suntem la fel , ca avem aceleasi teluri , idealuri , stereotipii: ah , tinerii , sunt toti la fel energici , intensi si neintelesi. Depinde ce nu intelegi.
Eu vreau sa traiesc. Sa traiesc asa cum vreau , desi nu stiu cum vreau. Nu vreau sa regret nimic atunci cand imi voi aminti si stiu ca oricum nu o sa regret nimic , dar totusi incerc. Fantezista mi se pare incercarea unora de a savura timpul prea putin , de parca nu s-ar topi la fel de repede, orice am face.
A sosit momentul cand nu mai astept “sa ma fac mare” . Si cand te faci mare ce faci? Cand ai o cariera intunecata in fata , cand nu vezi decat ziua de maine , saptamana viitoare , vara , poate niste examene si apoi nimic? a fost nimic , mai erau multi ani , dar acum e nimic. nimic. orizonturi inguste , amurguri violete.
It’s getting late my time is running out
No one special nothing lasting within sight
How should I stay calm when panic lies just ahead,
Everyone can see my youth hanging by a thread.

Am descoperit melodia intamplator. Dar ma defineste. Poate ca nu e prea tarziu , dar ce era mai bun a trecut. nu mai e. a zburat.

mi-aduc aminte de o carte pe care am citit-o prin clasa a 7a : unde se duce copilaria cand oamenii cresc mari?

Unde sa ma duc? Ce sa fac? nimeni nu-mi impune un termen, poate doar eu , timpul si eu din nou.

Ce caut? De ce?
Ma vreau pe mine inapoi , vreau olimpul , nu infernul. Dar cobor treptele lui Dante.

Lasciate ogne speranza voi ch’intrate.

I.

show_142b4cc248c4e5(448, 46);
In clipe ca acestea , nimic nu ma mai poate calma
prea tare. Poate doar gandul ca poate , maine
seara merg la patinoar si ca poate , maine seara
o sa reusesc sa conving pe cineva sa ma insoteasca
undeva;;).
Pe langa asta , vreau sa va recomand cu caldura
cateva melodii, care din pacate nu au mers afisate
in format audio , so i’ll just tell you about them:|

Goran Bregovic – Tango ( e ok si varianta underground).
Chad Kroeger – Hero
Jason Mraz-If it kills me + Lucky ( feat Colbie Caillat)
Hoobastank- The reason
Goran Bregovic – Delicious solitude
Goran Bregovic – Ausencia ( feat Cesaria Evora )

In rest , nu va pot ura decat sarbatori fericite alaturi de cei dragi.

P.S. Catre persoana care chiar vreau sa asculte melodiile
astea , stiu ca nu exista alta cale [si daca ti le dau pe mess
stiu ca nu le asculti , ca asa faci de obicei. Poate acu reusesti
sa le ceri fara sa le ofer. In afara de hero 😉 , e de la sine inteles.]

Iulia.

Craciun.

 Craciunul asta a avut mult farmec doar in
momentul in care l-am revazut pe un om de care
imi era tare dor, apoi evaporandu-se lasand loc
unor nervi si unei oboseli indreptatite de situatia
curenta.
 Mama mea e nascuta de Craciun, ocazie pentru toate
rudele din univers sa vina la noi acasa si ocazie pentru
noi sa facem curat cu 2 saptamani inainte urmand
ca de ajun sa retusam tot, precum si prilej de a face
2 tone de mancare pentru numerosii oaspeti.
 De asemenea , nimic nu s-a schimbat din anii trecuti,
poate decat eu. Nervii sunt aceiasi , dar , in trecut
erau calmati de asteptarea unei surprize. Nu neaparat
ca astept cine stie ce cadouri , dar m-am saturat sa
stiu tot. Vreau sa nu mai aflu nimic , sa fie tot secret,
sa ma mut intr-o lume numai a mea , in care sa nu aiba
acces nimeni.
 De cand am inceput post-ul casa s-a umplut si a si
fulguit. ( see , i told you it would snow:D ) , iar dispozitia
mea o sa se modifice din nou inspre si mai rau cand
o sa apara matusa mea. Cea cu fiul etalon cu prietena.
  Da. au mai trecut 4 ore de cand a venit matusa , care
a sarit peste orice grosolanie , din fericire , dar am avut
un punct critic , in care a trebuit sa ma duc sus , sa ma
refugiez in bratele lui toni si sa incerc sa rezist tuturor
celor care veneau sus ca sa ma cheme sa mananc tortul
la care am muncit azi de dimineata ca sa iasa un mare
naspa pleostit pentru ca a fost facut in graba. Nici macar
vinul nu era demidulce , ci demisec si nici de ala n am
baut prea mult.
  Ce pot sa zic? Asta e definitia Craciunului. Asa a fost
si anul trecut. Un mare naspa in care le spui oamenilor
ce mai faci , cat de bine iti merge , cati de 10 ai la scoala,
ce ti mai face prietenul inexistent.
   Cat despre magie… The heck with it. nu mai e de vreo 2 ani
si nici nu o sa mai fie prea curand. Sunt prea mare ca
sa mai fie placut.
   Doar la gandul ca vine revelionul , care in mod sigur
o sa fie crazyyyyy , ma mai relaxez un pic. Vreau sa chem
pe cineva pe la mine acasa zilele astea , sa ies in oras pana
in revelion , sa ma simt bine , sa ma relaxez , la naiba ,
m-am saturat de stresul asta permanent si de oameni
pentru care trebuie sa fac ceva tot timpul.
   Dar de maine fac numai ce vreau eu.

Degradare morala

 Lumea. Lumea asa cum e ea. Refuz sa o vad.
Mai bine spus am refuzat. Ce s-a intamplat in
acest weekend a reprezentat un soc pentru
mine. Dar , din fericire , consider ca am luat
decizia corecta si sunt extrem de fericita ca am
fost alaturi de oamenii care conteaza pentru mine
pana la capat.
 De ce trebuie sa facem anumite lucruri doar ca
sa parem altfel de cum suntem? Sau asa suntem?
De ce suntem teribilisti? De ce o distractie aproape
inocenta se transforma intr-o orgie? De ce nu
e nimeni ceea ce pare? De ce jignim oameni carora
le datoram respect? De ce ne credem cineva sau
ceva ce nu suntem?
 Oribil. Pueril , dar oribil. Dizgratios. Betie. Betie.
Betie. Betie a simturilor , betie animalica , betie.
 Sunt doar dezgustata. Atat. Pentru ca tupeul ar
trebui sa aiba limite. Impunerea punctelor de
vedere ( desi sunt cele mai idioate ) ar trebui sa aiba
limite.
  Dar , cum trebuie sa aiba si o parte buna, am avut
multe de invatat din evenimentele recente. Ca ar
trebui sa am aceeasi incredere in mine mereu , ca
ar trebui sa invat din greselile  ALTORA , i do insist,
ca sunt mai matura decat ceilalti colegi cu mult ,
asta daca discutiile cu cosmin nu ma convinsesera
pana acum:) , ca mi-am facut mandri parintii si
ca merit mai mult de atat. Am luat decizia de a
trece peste cu mai multa forta decat ar putea crede
oricine ca am. Si o sa scap de toate astea. Curand.
  Si cum trebuie sa fie o parte funny , azi noapte
cand ma intorceam cu ai mei , i am intrebat daca
s-ar supara pe mine daca m-as marita cu un tip
de varsta lui columbeanu:) . Au ras si au zis ca daca
aia e varsta cu care sunt compatibila e ok. Si i-am
mai zis lu tata ca o sa-i prinda bine sa vorbeasca cu
sotul meu de varsta lui.:) A fost dragut. Nu ma mai
simtisem de multa vreme asa de aproape de ei.
  Si voi , cei care credeti ca am luat decizia gresita ,
atunci cand am acceptat sa va parasesc , imi pare
rau sa va dezamagesc. Dar lucrurile grave sunt
intotdeauna foarte grave , iar lucrurile mai putin
grave sunt mult mai grave decat par. Musamalizam
totul , de frica , o teama idioata , cretina, care pana
la urma ne da de gol. Si voua , celor care va e teama sa
nu afle omul care ar trebui sa afle, ma mai gandesc.
  Atata dezgust , si atata scarba pentru oamenii care
ma inconjoara nu am simtit niciodata.
  Ma intristeaza un singur gand. Nu  o sa ma pot
impartasi anul asta. Pentru ca sunt certata cu cineva,
nu o sa ma mai simt implinita dupa iesirea din biserica…
 In ce lume traim. O lume parsiva , rece , depravata,
perversa. Si oarba …

Iulia.

gol.

 Ma simt atat de goala. Goala , rece si nepasatoare. Nu mai
imi place lumea mea. E prea organizata , previzibila si nimic
nu e asa cum ar trebui sa fie.
 Revin la gandurile cu romante imposibile a la filme … mi- aduc
aminte de Amelie si de imposibilitatea unei intamplari gen
Amelie. Dar e frumos. Sa crezi ca exista si asa ceva.
 imi place sa vad ca primul om pe care il vad intr-o zi e fix el,
chiar daca asta e cel mai neasteptat eveniment dintre toate.
Chiar daca lui nu-i pasa. nu ma mai intereseaza. A mai ramas
doar dorinta aia ciudat de prezenta de a avea o mana fina si
puternica pe care sa o strang si care sa o simt prezenta mereu.
A mai ramas decat dorinta de a fi cineva. Care sa ma surprinda,
cu care sa merg la patinuar si sa ne tinem de mana si lumea sa
ne priveasca asa cum ii privesc eu , cand ma odihnesc pe margine.
  E gol si asa a fost mereu. E un gol care se strange. E mic.
A fost mult mai mare. S a umplut mai intai cu sperante ca apoi
sa devina iarasi imens , mai mare decat prima oara , iar acum
e pur si simplu un gol. Care se strange , se strange si devine tot
mai mic datorita constientei ca nu o sa fie cineva care sa-l umple.
 Si daca o sa fie , nu o sa fie acum. nu are cum. Sunt prea diferita
de generatia mea. Golul ar fi umplut de un om cu cel putin 2 ani
mai mare, pentru ca doar asa ne am apropia ca gandire. Ca
mentalitate. Sau nu.
  mai conteaza?
e gol, e pustiu , e iarna. Astept ninsoarea , sa mi astearna fulgi
de nea peste durere si sarutari peste fruntea-mi inghetata.
 Vreau sa gasesc ceva de facut. Vreau sa gasesc un om care sa
aiba nevoie de mine.Vreau sa ajut pe cineva , sa ma simt utila.
Poate atunci n o sa mai fie asa gol.
 Vreau sa fac pe cineva fericit. Vreau sa simt Craciunul si sa
nu ma mai enerveze casa plina de oameni care-i canta mamei
la multi ani la cea de a 41 a aniversare ( cum trece timpul…).
 Vreau un copil. Al meu. Vreau sa simt ca iubesc ceva , pe cineva,
pentru ca e parte din mine.Nici nu va puteti inchipui cat
il iubesc pe toni , metis angorasul meu. Dar , cum e un pisoi , nu
stiu cat de tare se resimt sentimentele lui fata de mine.
 Dar imi iubesc cartile . Cele 10 de la Gaudeamus ma asteapta.
O sa ma las de mess.
Trebuie sa mi promit ca o sa scriu pe blogul asta mai des, e calmant.
E ca un balsam, de cand nu mai am jurnal :).
E placut sa te simti parte din ceva.

A venit iarna. Merg la munte. MErg la Praga.

Noapte buna!

Iulia.

Ecou

degete fine
impletite cu ale mele
zambete obosite…
chin.
dulci chinuri
ale noastre,
ale tale si ale ei.
eu nu sunt parte
a tot ce aveti voi
eu nu sunt
nimic
in lumea ta.
Eu sunt
un eu ratacit
care te striga
si striga
ecou
voce
nu se mai aude.
N ai auzit.
sfarsit.

Ce a fost

Azuriu , cerul
Pete albe , norii
Inaltat spiritul,
S-a spulberat.
Iluzii coplesitoare
Guri de aer respirate
Cu greu.
noi.
respira.
Si apoi a venit furtuna
Norii. ploaia. vantul.
Si n-a lasat
decat
gri melancolic.
Uite-l . Il vezi?
e aici. e n mine.
Uite-l . il vezi?
nu vezi. nici
n-asteptam
N ai vazut nimic,
nimic…
Pana acum.

Prea tarziu.

Boys

 Some say it’s quite very extremely hard to
understand women. But it’s not. Oh , do believe me!
  Baietii. pfu. who understands them?
  Baietii sunt acea specie rara , pe cale de disparitie,
care isi aduc aminte de ziua ei de nastere , care fac
pasii decisivi catre inceputul unei relatii , care cred
in relatii mai lungi de 1 saptamana finalizate cu acel
cuvant magic cu e la mijloc de care v am mai zis.
Gen Cosmin , ca tot urla modestia din tine :)).
 Am( a se citi cu diacritice:)) ). Chestiile celelalte.
Chestiile celelalte sunt tipii in genul din cauza
caruia ma duc eu sa fumez cand am cei mai
mari nervi de pe planeta asta. Si am corupt si pe
altii 🙂 . Din fericire nu am devenit dependenta de
asa ceva , dar de fiecare data cand vad astfel de
specimene( de baieti , nu tigari ) imi vine pofta
de o sheesha. De un parliament methol . Nu ca as
avea prea mare experienta:D Dar astea mi plac,
pentru ca am apucat sa le incerc.
  Chestiile celelalte sunt aceia care ne fac sa
devenim dependente de ciocolata , m&m ,
cafea , ne fac sa avem insomnii, sa intoarcem
cea mai banala situatie de 1001 ori pe fata si
pe dos , doar pentru ca nu le intelgem
motivele de a fi azi asa si maine invers.
  Dar poate ca si noua ne place. Pentru ca
fetele au oarecum o natura sado-maso. Le
place sa fie pesimiste pentru ca nu vor sa
fie prea optimiste ( dar oricum nu stiu ce
sa inteleaga de la ei ), le place sa le dea
mesaj si apoi sa se considere proaste de o
mie de ori pentru ca i au dat mesaj si poate
par prea dispearate , le place sa si
marturiseasca sentimentele in cele mai
metaforice si mai ciudate moduri ( vezi
Daca vrei cu tine lumina sa o impart , sau
si ma rau ma propun ) , le place sa ramana
stabile si sa tina cu dintii de aceeasi
pasiune care le a dezamagit de mii de ori ,
le place stabilitatea intr o relatie in
care nu si ar mai dori de mult sa fie , le
plac tipii care nu intrunesc nici o calitate
din cele pe care le cauta la un baiat.
  Mda. This is who we are , pisy :)).[am
observat ca se face abuz peste tot de
acest cuvant , desi nu mi explic de ce :-?? ]
  Well , actually baietii pe care ar trebui
sa i cautam sunt de fapt barbati . [ cosmin ,
modestule , esti ultimu an la poli – precizez
acest lucru ca sa intelegeti cam varsta necesara
for him to be able to suit our needs and never
to forget our birthday ].
 Baietii sunt celelalte specimene . Baietii…
Baietii … I am at a complete loss of words.
Cunosc si un tip de 20 de ani care e complet
copil , desi nu pare – dar ma abtin sa dau nume,
nu vreau sa l jignesc:D. Dar mai cunosc 2 tipi
de 18 ani care are mai multa minte decat
amandoi , aman3 tipii de care mi a placut mie
pana acum:D. chit ca insumati anii lor , ar trebui
sa aiba vreo 40 de ani , pe putin .
  am cunoscut multa lume vara asta. Cea mai mare
parte speciala. Am cunoscut si cativa baieti care
par altfel si sunt altfel. De vreo 2-3 stiu sigur , de
ceilalti intuiesc:D.a se vedea cosmin:)) Modestule.
 Mda. Ce mai e de spus? Ca nu o sa mai ascult
in veci sfaturi de genu : ” spune i ce simti pentru
el!!!” ”  Bine… Ma propun.”  no way.
  Cred ca mi am invatat lectia . Momentan viata
mea decurge monoton , ca o vara fara ploi care
sa tulbure , ca o iarna fara zapezi dar cu mult ger ,
ca viata mea de obicei.
  Si in sfarsit cred ca am reusit sa ma debrac de
haina sfioseniei si sa spun ce gandesc. Si da , da ,
da , pentru tine erau toate , dar n-o sa te jignesc
scriindu-ti numele aici. Dar da , pentru tine au
fost toate. Au fost. Caci nu mai sunt. Ti am spus
la revedere si nici nu ti ai dat seama. O sa realizezi
ce ai pierdut candva , dar nu mi mai pasa.
Am reusit sa inving.
 Si acum , ca tot vorbeam de propuneri , fetelor,
va propun sa nu i mai lasam sa fie doar chiuvete si
sa i fortam sa devina parte activa si integranta
a mediului in care traim.
 cu alte cuvinte. I’m going into biznis honey. And
I’m gonna hit all the markets. Precisely where it
hurts them.
  I feel mean at this time of the evening , so
I’d better go to sleep before i say something even
nastier than i already did.
 Please scuzati mi incoerenta , greselile gramticale,
romgleza fluenta , si engleza de balta.
 

O seara placuta tuturor.
Final goodbye to some of you.

Iulia.