So sorry.

“So Sorry”

I’m sorry
Two words I always think
After you’ve gone
When I realize I was acting all wrong

So selfish
Two words that could describe
Oh actions of mine
When patience is in short supply

We don’t need to say goodbye
We don’t need to fight and cry
Oh we, we could hold each other tight tonight

We’re so helpless
We’re slaves to our impulses
We’re afraid of our emotions
And no one knows where the shore is
We’re divided by the ocean
And the only thing I know is
That the answer isn’t for us
No the answer isn’t for us

I’m sorry
Two words I always think
Oh after you’ve gone
When I realize I was acting all wrong

We don’t need to say goodbye
We don’t need to fight and cry
We, we could hold each other tight tonight
Tonight
Tonight
Tonight
Tonight…

De Usuahia a la Quiaca – Gustavo Santaolalla

Cat p0wer – The greatest

Norah Jones – turn me on

Advertisements

Leave a comment

Filed under Viata

I’m not well.

Not well at all , actually. I cannot give an efficient and satisfying explanation for this feeling but I just… I am just not well.

Poate ca are legatura cu depresiile mele anuale de Craciun. Poate nu are nici o legatura cu asta. Poate are legatura cu visele mele din ultima vreme. Si cand spun vise ma refer strict la cele pe care la am noaptea cand dorm , nu e vorba de sperante neimplinite sau alte chestii in genul asta.

Doar ca… Mereu mi-e dor de ceva sau de cineva de Craciun. Mereu cand vine anul nou ma simt singura indiferent cat de inconjurata de prieteni sunt. Ceva nu e in regula cu mine , asta stiam si stiu si o sa stiu in continuare.

E ca un fel de recapitulare finala , cand imi dau seama ca nu am reusit mai nimic din tot ce mi-am propus , si daca am reusit conteaza prea putin acum , cand totul pare anost si lipsit de viata si nicidecum atat de colorat pe cat parea in momentele in care ma simteam fericita si implinita. Fericirea si implinirea sunt relative.

Cert e ca nu simt nevoia sa ma vait. Nu simt nevoia sa evaluez chestia asta asa , in amanunt. Simt doar nevoia sa o traiesc. simt nevoia sa ma afund in viata mea si sa incep sa o accept asa cum e si sa ma multumesc cu ea. Incep sa tind spre mediocritate ? Probabil.

Da. Nu stiu nici macar de ce mai scriu aici si care e scopul meu. 2010 parea asa , un an plin , foarte plin. Inca mai e plin , doar ca nu mai pare. Imi lipseste energia sa ma apuc de treaba . Poate ar fi mai bine sa tac din gura.

M-am plictisit de toate filmele posibile si imposibile. Simt nevoia de un eu mai vechi. Imi vine sa recitesc toata colectia Harry Potter si sa plang din nou la Lord fo the Rings. Honestly , i don’t know what’s going on.

Ma simt pur si simplu exclusa din propria mea viata si , asa cum am mai spus , vreau sa ma ascund de tot ceea ce apartine de mine undeva departe , doar ca nu am unde. Mereu trebuie sa infrunt cate o parte pierduta din mine.

Balanta . calculata. dar m-am hotarat. sunt pasi care nu trebuiesc facuti doar pentru distractie si asta e planul meu pentru anul viitor. Sa astept calma si cu incredere venirea toamnei lui 2011. Si atunci… Mai vedem.

j.

Leave a comment

Filed under Viata

In ajun de Craciun

ora 13:31: Am mers la bucatarie pentru a lua din masca de la chiuveta detergent pentru geamuri. Mama a scos cu aceasta ocazie cosul cu carpe de scos geamuri pentru a-i face check-ul anti-Jerry.

ora 13:32: Am auzit pe cineva tipand. Apoi am aflat  [ cat mi-as fi dorit sa fi tipat mama ]  ca nu fusese ea , ci vecina de 5 ani.

ora 13:46 : Tocmai am descoperit ca am un fel de iritatie de la praf PE FATA. Presimt necesitatea a ceva fond de ten maine , daca avem vreun oaspete mai de seama pentru care va trebui sa arat decent.

ora 15:37 : Am terminat de aranjat si bibilit etajul. Ne mai raman de facut un tort si curat pe la parter. Plus de pus lenjerii noi. Desi par putine lucruri , de ce oare am eu impresia ca nu o sa ma culc mai devreme de 12?

ora 16:04 : Ma trimite mama la farmacie. O pauza binemeritata. Poate reusesc sa i iau si un buchet de flori.

ora 16:41: M-am intors. Buchetul e super dragut si tata la fel. A improvizat o vaza de plastic dintr-o sticla de 5 litri ca sa ascundem florile de mama pana maine. Si chiar tinea la secret. Si mi-a dat si bani:D. Tata e cuprins de spiritul Craciunului. Sau poate prea obosit de la cat a muncit si el azi. Aseara ne a ajutat sa tocam carnea. Si mi a curatat cartofii pentru salata de boeuf aseara. Drept sa spun , toata lumea incepe sa para mai draguta. Poate ca e din cauza ca am dat cu aspiratorul in ritm de Jingle Bell Rock. Poate ca e placut sa i vad pe ai mei [ especialement mon pere] fiind mai prietenosi. Cred ca urmatoarea data cand ajung la calculator o sa fiu extrem de siropoasa.:D. in acest detestabil caz , va rog sa mi scuzati melodramatismul.

ora 18:47 : Pun lenjeria pe pat. Mai am de spalat pe jos + tortul ala.Plus altele care apar din senin. E deja tarziu , asa ca ma indoiesc ca terminam mai devreme de 11.

ora 22:48 : Am terminat si tortul. Trebuie sa ma mai duc sa intind niste haine in pod. And guess what? Tocmai am ” facut” bradul. Mi-a luat mai putin de 3 minute:)).

25 decembrie

ora 02:23 : S-a terminat.

Astept cu nerabdare continuarea zilei de azi.

Craciun fericit tuturor!

j.

Leave a comment

Filed under Viata

The Tom/Jerry project and other Christmas stuff.

Well , really … Imi aduc aminte de postarile de anu trecut in care ceream un mirific White Magic Christmas si ieseam la patinoar cu anumite persoane care pareau sa faca acel Craciun magic.

Intre timp , Craciunul s-a demitizat de tot. Intre timp , am vazut Zeitgeist care m-a mai adus asa cu picioarele pe pamant in ceea ce priveste religia. Intre timp , mama , a carei zi de nastere e , asa cum spun de 2 ani de cand detin acest blog , in ziua de Craciun , se pare ca in acest an o sa mai scape de cativa membri ai gastii de rude colindatoare de Craciun. Ceea ce inseamna : mai putina bataie de cap de ziua ei. Mai putini copii de care sa am grija , mai putina lume care sa m intrebe cum stau cu sanatatea si cu dragostea , mai putine politeturi si evident , mai multa relaxare.

Mai multa relaxare , pf. Not quite actually. Eu sunt genul de persoana careia ii place ideea de Grinch asa. Pur si simplu. Bradul meu e impodobit de anul trecut , are un sac in cap si o sa l scot maine seara , ii pun noul varf de brad cumparat acum vreo 3 saptamani de mama intr-un exces de zel , o sa l plasez strategic in varful care e putin mai inalt decat mine , gen 1.80 m or something like that si apoi o sa-l parasesc cu constiinta impacata ca mi-am facut datoria. Cand spun chestia asta nu ma pot gandi decat la brazii aia care miroseau efectiv a Craciun si la orele pe care le petreceam sub brad ascultand instalatia , cu ochi lucitori si cu mari emotii in ceea ce privea urmatoarea dimineata. Acum , ma gandesc la bradul ala artificial si la chestiile pe care deja mi le-am cumparat si la posibilitatea slaba ca mama sa mi fi cumprata un parfum dragut , asa cum face de obicei.

Anul asta . Hm. Scandalul a inceput mai devreme. Avand o casa , si nu un apartament , curatenia este o activitate care trebuie inceputa cu aproximativ 2 saptamani inainte de Craciun , astfel incat sa avem timp sa bibilim fiecare camera in parte , iar de Ajun sa nu avem prea multe de facut. Cand a sosit momentul reorganizarii incaperii mirifice numita camara , am avut o surpriza foarte draguta , asa in spiritul acestui Craciun magic. Un soarece.

Chestie care initial mi s-a parut putin plauzibila , desi mama spunea ca a observat semne clare ale prezentei unui rozator in camara. Am introdus cu gratie motanul in camara , care si mai gratios s-a culcat pe primul loc liber. Asa ca varianta mamei parea si mai putin plauzibila pana nu a inceput mama sa tipe si apoi sa strige disperata sa l aud pe Toni. Si pana nu l-am vazut cu ochii mei in timp ce Toni se distra pe dupa pungile cu orez si laditele cu cartofi. Asa ca , guess what? Ca sa facem distractia si mai mare , am scos absolut tot din camara si apoi tata s a uitat pe sub toate rafturile cu Toni asistandu-l ca un pisoi experimentat “care este”. Evident , nu am mai gasit nimic. Dupa ce scosesem ABSOLUT TOT din camara , verificand mai intai continutul fiecarei cutii si analizand cu atentie absolut tot. Am crezut ca a iesit pe geam , pe unde am presupus ca a si intrat. Vai , cata distractie! Mai ales cand eu a trebuit sa spal majoritatea vaselor existente in camara si mama a trebuit sa bage totul la loc intr-o anumita ordine. A fost perfect. Cel putin scapasem de soarece. Nu am mai avut absolut nici o banuiala , desi Toni se tot baga intr un colt mai ferit de langa aragaz si culmea , s-a culcat de 2 ori pe blatul de langa chiuveta , oripilandu-ne pe noi de fiecare data cand il gaseam langa dulapiorul cu paine. Toate pana astazi. Cand , dragalasul de Jerry a reaparut. Nu vizibil , dar evident , din  nou a lasat semne astfel incat sa ne dam seama ca vom petrece sarbatorile de iarna impreuna. Aragazul nostru este unul destul de mare , not a regularly-sized one , avand si spatiu de depozitare pentru alte tigai si cratite. Care evident au trebuit sa fie spalate. [ Intrebarea mea e: cum dracu intra un soarece intr un aragaz?]Si , cand am pornit cuptorul am auzit un zgomot dubios , ceva gen gherute frecate de o suprafata metalica. Din pacate , nu a mirosit a nici un fel de friptura [ cat sadism , stiu.].

In clipa de fata le doresc moarte tuturor soarecilor si sobolanilor din lume , incepand cu cel care a migrat din camara mea in bucataria mea.

Evident , nu soarecele asta e problema principala. Fiind Craciunul la patrat , adica Craciun + ziua lu’ mama , asta inseamna mancaaaareeee. Nu neaparat extrem de multa , dar pe langa alea traditionale , mai trebuie sa avem cate o chestie asa 😉 cool and trendy , ca sa arate sarbatorita ca e smechera. Asa ca , ce am facut eu azi? Pai. Am facut un aluat de prajitura , 2 creme [ pentru care a trebuit sa frec untul spuma , groaznica activitate , si sa stau sa amestec foarte repede incotinuu pana se ingrosau compozitiile ] , am tocat majoritatea ingredientelor pentru o salata de boeuf si am amestecat ingredientele pentru carnea de la sarmale si caltabos. Bonus au fost muntele de vase si toate chestiile pe care trebuia sa i le dau mamei la mana in timp ce facea cozonacii and others. Mainile mele arata zici ca spal podele de cand m-am nascut , iar maine , yey! Zeama de varza , caci facem sarmale!

Nu stiu cat prezinta interes toate activitatile mele pre-Craciun , dar simteam nevoia sa mi descarc frustrarile pe Jerry , pe Toni care nu prinde naibii o data soarecele ala afurisit , pe viata , caci nu stiu cate  pitzipoance isi petrec zilele de dinainte de Craciun robotind ca niste sclave ,  si in general pe Craciun.

mda. M-am facut asa acra , rea , naspa. Mi-o fi ros vreun soarece sentimentele. E primul Craciun care nu-mi aduce nimic , din punctul de vedere al emotiei / al satisfactiei sufletesti. Si cu cat se incalzeste afara, cu atat e mai crivat in gandurile mele. Degeaba. Si nu spun nici ca imi pare bine ca sunt asa , nici ca imi pare rau ca nu mai sunt asa entuziasmata ca mai demult. Doar ca nu am cu cine sa fac sarbatorile ca sa fie totul pe atat de dragut pe cat stiu ca ar putea fi.Atmosfera tine de oameni , de cadouri , de bunatate , de reciprocitate si de bucuria din sufletele oamenilor.

Ori , eu avandu-i pe MegaGrinch [ mom]  si pe GIGAgrinch[dad] in aceeasi casa cu mine , it’s kind of hard to feel the spirit. Nici pe partea emotionala nu stau bine , abia astept sa inceapa scoala si eventual ,noul an sa vad ce aduce.

Sa speram ca de revelion o sa mearga treaba ok la Sibiu:)).[ Of course , for those who know what i mean.]

Ah , si cum nu stiu cand mai postez :

Joyful holidays to you all , may you work the least possible and may you relax and enjoy these days with the people whome you love and really want to have next to you.

Sending love to you ,

j.

Leave a comment

Filed under amintiri din copilarie, anul nou, craciun, diverse, nervi

Lene de iarna

Daca Hrusca vinde ler , eu voi fi vanzatoare de lene.

Mi-e asa de lene sa ies iar din casa ca sa caut iar cizme. Mi-a fost lene sa ma duc sa caut hainele pe care mi le va aduce ” mosu”. Mi-e lene de orice. Vreau doar sa stau in pat cu cat mai putine haine pe mine , sa simt cum se lipesc cearsafurile apretate si proaspete de pielea mea , cum se incalzesc si cum totul in jurul meu e cosy and nice and predictable. Nu am chef de nimic ne-previzibil. Am chef sa mananc multa ciocolata , sa-l tin pe toni pe burta mea in timp ce ma uit la un film dragut cu Jude Law. Zilele astea au fost asa , un fel de tribute to Jude Law. And to British movies , in general. Studio Canal makes some brilliant films. Si m-au lasat asa cu un gust amar. Cu dor de vreumuri mai bune. Cu ganduri la patinoare pline de oameni. Sunt fulgii astia de zapada care ma innebunesc.

Azi am vazut un caine care latra abur in aerul inghetat. Apoi , am mers asa prin marea de oameni care cumparau cadouri si ma gandeam: oare eu o sa am parte de o surpriza anul asta? Oare macar o sa am fericirea de a avea un Craciun frumos? M-am saturat de cadourile cunoscute de dinainte. Imi plac surprizele. Imi plac filmele americane unde toti isi fac surprize dragute.

Si imi plac britanicii cu accent de Julia Child , Jude Law si Hugh Grant.

Din categoria , filme de vazut iarna , mai ales iarna asta :

Asta e genul ala de film cu mai more stories in one , dar nu e chiar asa de fantezist. Plus ca Hugh Grant e fantastic cum danseaza el ca prim ministru , shaking his booty:>. Si pustiul ala dragut , in love. E pentru persoane care stau cocotate in varful patului cu un supply de ciocolata , asa ca mine.

Asta e un film care nu cred ca ar placea tuturor. Are cativa actori buni si tineri , care dau un farmec aparte filmului. Asta , fara sa-l punem la socoteala pe Jude Law. Si o coloana sonora faina de tot , ca si love actually de fapt. E genul de film pe care sa-l urmaresti noaptea , cand ai o insomnie , cand iti vine sa fugi si sa uiti de tot , cand vrei sa te refugiezi undeva si nu stii sau nu ai unde.

M-as inchide in mine. As inchide toate portitele si nu as mai lasa pe absolut nimeni sa intre, as stopa orice fel de comunicare cu lumea din jurul meu. As pastra internetul pentru torrente si filme. Si m-as inchide. As lasa un val de tacere sa ma inconjoare ca sa ma limpezesc. Sa il dau apoi la o parte si sa se clarifice totul , sa nu mai fie ceata. Sa mi se arate totul asa cum ar trebui sa fie.M-am speriat de mine . M-am inchis in mine si m-am descoperit aici , fix persoana de care voiam sa scap , sa fug.

Am nevoie de frig. De racoarea in care sa pot gandi calm. De frigul in care sa imi redefinesc prioritatile. De gerul in care sa pot rasturna balanta si sa o fac sa se incline in favoarea lucrului gresit dar care imi va aduce satisfactii fizice si morale in no time. Degeaba. Nu e decat gura de mine.Caci doar nu voi eu prima care sa sparga regula si traditia.

Nu pot sa ma gandesc decat cum trece timpul. A trecut prea mult timp de la ultima mea intalnire , care a fost relativ draguta , a trecut prea mult timp de la ultimul meu sarut , a trecut prea mult timp de cand m-am implicat si am primit roadele pe care le voiam. Sau cel putin , aproape de ceea ce imi doream. Stiu ca lumea nu e o poveste cu printi si printese si basme. Dar cand ninge asa frumos afara , eu ce sa mai cred? Cand mi-e dor si frica sa nu ma intorc iar de unde am plecat. Taria si puterea mea , de unde vin ele? Sunt 2 oameni care se cearta intre ei. Duala si suferinda. Ma pierd ca o molecula de apa inghetata intr-un fulg , ca un fulg intr-o ninsoare , ca o ninsoare intre paturile asternute ieri , astazi , maine.

Pot sa fiu cinica? Sarcastica ? Rea? Malitioasa? Nesuferita , chiar? Da , pot. Dar imi place? Imi place. Dar as vrea sa nu fie doar atat. As vrea sa gasesc calea de mijloc. Calea in care sa fiu rea si draguta , cinica si credula , nesuferita si adorabila. Si sa nu fiu asa doar pentru oamenii care ma cunosc de ani de zile. As vrea sa ma pot dezvalui mai usor , fara sa dau impresia ca sunt ceea ce nu sunt , de fapt.

Si atunci , in loc sa-i ascult vocea lui Jude Law , ar trebui sa ascult vocea altcuiva , ascuns intre asternuturile calde si proaspete , lipite de pielea noastra.

j.

P.s. nu am gasit alt clip cu melodia asta care sa mi placa.MerDer e ok.

4 Comments

Filed under Amintiri, anul nou, seara

Being lucky.

Inca mai cred ca zilele de joi sunt cele mai faine.

N-am mai scris demult dintr-o lipsa de inspiratie si de evenimente interesante in viata mea. Probabil pentru ca fiind atat de racita incat a trebuit sa absentez de la scoala [ cata tristete] , nu am fost joi la scoala decat pentru a-mi da teza la mate , apoi am plecat. Si totusi ziua nu a fost chiar atat de lipsita de evenimente ceea ce explica de ce iubesc eu zilele de joi.

In seara asta , uitandu-ma pe facebook , am dat de pozele unei tipe care a fost/ inca mai este sau ceva de genul in Praga. Si mi-am adus aminte de zilele petrecute acolo anul trecut , de senzatia de “amazing” pe care ti-o poate da orasul ala fantastic. Si tot asa mi-am adus aminte de videoclipul lui Jason Mraz cu Colbie Caillat in care se vede Praga in splendoarea ei , cateva momente cu minunata ambsada romana de acolo si tot ascultand am prins idei pentru aceasta postare.

Vad ca au scos clipul de pe youtube , asa ca dau linkul de trilu 🙂

http://www.trilulilu.ro/adyblueboy/8980bf7d740141

I’m lucky I’m in love with my best friend
Lucky to have been where I have been
Lucky to be coming home again
 

Iar acum o voi lua in ordine inversa. Ma simt lucky in fiecare zi cand ma intorc acasa si-l gasesc pe Toni in pat torcand insistent pentru a-i da atentie. Ma simt lucky atunci cand ma gandesc la vacantele si zilele petrecute departe de home si de cat de lucky am fost ca de fiecare data sa-l regasesc tot pe Toni. Dar de ce m-as simti norocoasa fiind indragostita de cel mai bun prieten?

Nu mi se pare deloc o situatie norocoasa. Sunt mai pesimista eu asa , dar sunt de partea lui Nietzsche sau a lui Eliade la chestia asta.

Adica:

Camaraderia dintre un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri, este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminară a unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este, de asemenea, un mare vânt, cu majuscule, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare din ei o poartă unei alte persoane.

[ Eliade]

A woman may very well form a friendship with a man, but for this to endure, it must be assisted by a little physical antipathy.

[ Nietzsche]

Si mi se pare perfect corect. Am simtit-o pe pielea mea , atat eu cat si un bun prieten . Si probabil multe alte persoane a caror viata nu o cunosc.

Prietenia intre 2 persoane de sex opus este o chestie delicata. Si mi se pare corect sa spui , ca daca nu sunt a m b e l e persoane implicate sentimental puternic cu altcineva sau daca nu simt a m b e l e o oarecare antipatie fizica , cu alte cuvinte sa nu existe atractie sexuala  , nu poate exista o prietenie durabila.

Pentru ca: exista posibilitatea , cea mai probabila de altfel , ca unuia dintre cei doi sa i fie infipta o sageata de Cupidon [ mda , melodramatic , stiu] si sa se trezeasca peste noapte “in love with my best friend”. Si , cum viata e un fel de ” worst case scenario” acel / acea prieten/ prietena se trezeste si el/ea peste noapte iubind pasional [ ! ] pe altcineva.  Si atunci unul tace si asteapta pana cand trece acea pasiune , cand in cele din urma trece si vorbeste isi da seama cat de tare l-a surprins pe celalalt care nici macar nu se astepta la asa ceva , ceva gen :” nu mi-am dat seama ca ai astfel de sentimente pentru mine”. Now , cat de telenovelistic suna asta? Extrem de. Ma enerveaza ca nu pot sa exprim altfel chestia asta , teribil de adevarata , din punctul meu de vedere.

Ah si mai e o chestie. Prietenii cei mai buni vorbesc despre orice. Despre absolut orice. Decat  ca se intampla ca vorbesc despre orice mai putin despre ei. Si , atunci cand fetele , fraiere [ ca sa nu zic cuvantul ala cu p] , au un prieten foarte bun care pare ca ar vrea mai mult de atat se trezesc lasate balta la o intalnire obisnuita , se gandesc: ” Oare chiar vrea mai mult?”. Asta e o alta problema , de unde faci diferenta intre o prietenie si unde incepe ceva mai mult? De unde iti dai seama ca atunci cand impartiti intimitati o faceti pentru ca sunteti prieteni , sau pentru ca sunt pe cale sa devina intimitatea voastra, a voastra a cuplului?

Dar , atunci cand cei doi sunt superbi… Se schimba lucrurile. Traiesc eu cu impresia asta ca persoanele extrem de frumoase si de sex opus reusesc sa aiba prietenii adevarate. Pentru ca mi se pare ca ambii ar putea avea relatii pasagere pe care sa si le povesteasca reciproc , fara sa se implice si sa faca schimb de experiente si de sfaturi. Si ocazional , cand se plictisesc , sa faca sex. Dar asta nu e tocmai definitia prieteniei , pentru ca nu s-a implica sufleteste prea mult. Ma mai gandesc.

Nu , nu e un noroc sa fii indragostit de cel mai bun prieten. Chiar si in cazul in care cel mai bun prieten ti-e si “iubit” . [ urasc termenul , dar am un lapsus.] Pentru ca cel mai bun prieten iti stie toate secretele si unde mai e farmecul? Care i farmecul in a sti totul despre persoana de langa tine? Misterul , farmecul ala ca e ceva pe care nu-l stii , sunt chestiile care adauga spontaneitate unei relatii.

Si hai , ca sa fiu sincera… Cred ca au fost prea putini tipi cu care sa fiu prietena fara sa ma gandesc macar o data la mai mult. Nici macar la gradinita nu eram sincera:).  ah! mi-am adus aminte ! Probabil cea mai rezistenta relatie de prietenie a mea cu un tip , care desi a avut multe ups and downs si desi nu a fost cea mai sincera si mai deschisa relatie de prietenie a mea , a fost cea cu Octav. Iar acum intrebare , cine e Octav? Student de 19 ani si… varul meu. Deci pe lista pot fi adaugate si rudele , care prin natura lor de rude… nu ne permit sa ne gandim vreodata la mai mult. Plus faptul ca te cunosc si le cunosti de cand ai 2-3 luni. Bine , nu ma indoiesc ca exista si suficienti ciudati care sa se gandeasca la relatii incestuoase cu membrii familiei.

Concluzia? Nu e bine sa incerci sa ai o prietenie cu un tip/ o tipa , decat daca crezi ca esti pregatit/a atat tu cat si ea/el. Pentru ca , si asta o spun tot din proprie experienta , s-ar putea sa aveti o prietenie relativ lunga si aparent frumoasa care sa dispara la un moment dat pentru ca unul nu si-a dat seama de sentimentele celuilalt. Si n-ar fi pacat? Mai bine o oarecare distanta decat … o prietenie pierduta.

J.

P.S. Daca va intrebati de cand am inceput sa cred in prietenie… Pai , de cand am descoperit ca poate exista asa ceva. Ca mai exista si oameni care merita , desi sunt rari . Sunt in continuare , in marea parte a timpului sceptica.

Bonus: putin muuuuseee.:)

Leave a comment

Filed under article-type, barbati, copilarii, experiente, femei, Friends, oameni, youth

Joi.

De ce mi plac mie zilele de joi?

Pentru ca joia ma trezesc mai tarziu.

Pentru ca joi , in ciuda faptului ca am 3 ore cu cel mai plictisitor om din liceu , ore pe care le urasc chiar mai tare decat ora de sex si coliva de marti , am cele mai bune momente din toata saptamana.

Pentru ca dupa joi vine vineri , dupa vineri vine sambata , iar dupa sambata vine duminica. Iar in week-end se pot intampla multe chestii dragute.

Pentru ca joi seara am o stare asa … Ca in melodia celor de la Liquido – Narcotic.

Pentru ca joi suna frumos. Joi rimeaza cu trifoi , cu noi doi , cu oboi , cu pisoi , cu noroi , cu noi doi din nou:D.

Joi e ziua de zambet. Joi e ziua cand respect regulile. Ziua cand eu sunt cea mai frumoasa ,cand femeile sunt zeite. Cand ma joc. Cand si tu te joci. Cand toata lumea se joaca si totul e zambet si culoare.

Azi e o zi verde. Verde . Stiu ca verde inseamna optimism dar nu e de asta verde. E un verde extraterestru , verde smarald , verde trifoi , verde aiurea.

Azi e o zi cu Alexandrina. Si de ce sa nu ne placa zilele de joi , cand e cald , cand e bine , cand avem satisfactii de tot felul?

Joia imi place ca sunt rautacioasa si nepasatoare , draguta si zambitoare , poate prea vesela , poate prea eu , ganditoare si calculata , indrazneata si vivace. Joia e ziua cand imi place de mine.

Luni sunt somnoroasa.

Marti sunt calda.

Miercuri sunt rautacioasa.

Vineri sunt obosita.

Sambata sunt independenta.

Duminica visez.

Iar joi , joi pur si simplu traiesc. Joi imi las parul in vant , sa-mi imprastii parfumul in 4 zari , joi uit de omul de lut si apoi zambesc. Joi privesc rasaritul cu atentie , ii zambesc , imi trec limba peste buze apoi plec. Joi , ma intorc cu spatele ca sa pot sa privesc mai bine. Joi ma ascund in mine ca sa las viata sa pulseze mai multa adrenalina. Joi simt gust de sarutari ratacite.

Joi e pur si simplu mai bine.Si in fiecare saptamana , joi aduce ceva nou , joi imi face ziua mai buna si viata mai buna.

Joi , joi , joi.

j.

 

Leave a comment

Filed under abandon, bloggerit, copilarii, eye contact, femei, noi, oameni, seara, spirit, vant, Viata, Zambet