Inca mai cred ca zilele de joi sunt cele mai faine.
N-am mai scris demult dintr-o lipsa de inspiratie si de evenimente interesante in viata mea. Probabil pentru ca fiind atat de racita incat a trebuit sa absentez de la scoala [ cata tristete] , nu am fost joi la scoala decat pentru a-mi da teza la mate , apoi am plecat. Si totusi ziua nu a fost chiar atat de lipsita de evenimente ceea ce explica de ce iubesc eu zilele de joi.
In seara asta , uitandu-ma pe facebook , am dat de pozele unei tipe care a fost/ inca mai este sau ceva de genul in Praga. Si mi-am adus aminte de zilele petrecute acolo anul trecut , de senzatia de “amazing” pe care ti-o poate da orasul ala fantastic. Si tot asa mi-am adus aminte de videoclipul lui Jason Mraz cu Colbie Caillat in care se vede Praga in splendoarea ei , cateva momente cu minunata ambsada romana de acolo si tot ascultand am prins idei pentru aceasta postare.
Vad ca au scos clipul de pe youtube , asa ca dau linkul de trilu 🙂
http://www.trilulilu.ro/adyblueboy/8980bf7d740141
I’m lucky I’m in love with my best friend
Lucky to have been where I have been
Lucky to be coming home again
Iar acum o voi lua in ordine inversa. Ma simt lucky in fiecare zi cand ma intorc acasa si-l gasesc pe Toni in pat torcand insistent pentru a-i da atentie. Ma simt lucky atunci cand ma gandesc la vacantele si zilele petrecute departe de home si de cat de lucky am fost ca de fiecare data sa-l regasesc tot pe Toni. Dar de ce m-as simti norocoasa fiind indragostita de cel mai bun prieten?
Nu mi se pare deloc o situatie norocoasa. Sunt mai pesimista eu asa , dar sunt de partea lui Nietzsche sau a lui Eliade la chestia asta.
Adica:
Camaraderia dintre un bărbat şi o femeie tânără este posibilă numai dacă amândoi sunt foarte inteligenţi sau dacă amândoi iubesc. Altminteri, este o simplă tovărăşie mai mult sau mai puţin insipidă, foarte puţin interesantă sufleteşte, sau o etapă preliminară a unei legături tot atât de puţin interesante. Iar prietenia între un bărbat şi o femeie tânără este, de asemenea, un mare vânt, cu majuscule, dacă nu e alimentată de inteligenţă şi susţinută de dragostea pe care fiecare din ei o poartă unei alte persoane.
[ Eliade]
A woman may very well form a friendship with a man, but for this to endure, it must be assisted by a little physical antipathy.
[ Nietzsche]
Si mi se pare perfect corect. Am simtit-o pe pielea mea , atat eu cat si un bun prieten . Si probabil multe alte persoane a caror viata nu o cunosc.
Prietenia intre 2 persoane de sex opus este o chestie delicata. Si mi se pare corect sa spui , ca daca nu sunt a m b e l e persoane implicate sentimental puternic cu altcineva sau daca nu simt a m b e l e o oarecare antipatie fizica , cu alte cuvinte sa nu existe atractie sexuala , nu poate exista o prietenie durabila.
Pentru ca: exista posibilitatea , cea mai probabila de altfel , ca unuia dintre cei doi sa i fie infipta o sageata de Cupidon [ mda , melodramatic , stiu] si sa se trezeasca peste noapte “in love with my best friend”. Si , cum viata e un fel de ” worst case scenario” acel / acea prieten/ prietena se trezeste si el/ea peste noapte iubind pasional [ ! ] pe altcineva. Si atunci unul tace si asteapta pana cand trece acea pasiune , cand in cele din urma trece si vorbeste isi da seama cat de tare l-a surprins pe celalalt care nici macar nu se astepta la asa ceva , ceva gen :” nu mi-am dat seama ca ai astfel de sentimente pentru mine”. Now , cat de telenovelistic suna asta? Extrem de. Ma enerveaza ca nu pot sa exprim altfel chestia asta , teribil de adevarata , din punctul meu de vedere.
Ah si mai e o chestie. Prietenii cei mai buni vorbesc despre orice. Despre absolut orice. Decat ca se intampla ca vorbesc despre orice mai putin despre ei. Si , atunci cand fetele , fraiere [ ca sa nu zic cuvantul ala cu p] , au un prieten foarte bun care pare ca ar vrea mai mult de atat se trezesc lasate balta la o intalnire obisnuita , se gandesc: ” Oare chiar vrea mai mult?”. Asta e o alta problema , de unde faci diferenta intre o prietenie si unde incepe ceva mai mult? De unde iti dai seama ca atunci cand impartiti intimitati o faceti pentru ca sunteti prieteni , sau pentru ca sunt pe cale sa devina intimitatea voastra, a voastra a cuplului?
Dar , atunci cand cei doi sunt superbi… Se schimba lucrurile. Traiesc eu cu impresia asta ca persoanele extrem de frumoase si de sex opus reusesc sa aiba prietenii adevarate. Pentru ca mi se pare ca ambii ar putea avea relatii pasagere pe care sa si le povesteasca reciproc , fara sa se implice si sa faca schimb de experiente si de sfaturi. Si ocazional , cand se plictisesc , sa faca sex. Dar asta nu e tocmai definitia prieteniei , pentru ca nu s-a implica sufleteste prea mult. Ma mai gandesc.
Nu , nu e un noroc sa fii indragostit de cel mai bun prieten. Chiar si in cazul in care cel mai bun prieten ti-e si “iubit” . [ urasc termenul , dar am un lapsus.] Pentru ca cel mai bun prieten iti stie toate secretele si unde mai e farmecul? Care i farmecul in a sti totul despre persoana de langa tine? Misterul , farmecul ala ca e ceva pe care nu-l stii , sunt chestiile care adauga spontaneitate unei relatii.
Si hai , ca sa fiu sincera… Cred ca au fost prea putini tipi cu care sa fiu prietena fara sa ma gandesc macar o data la mai mult. Nici macar la gradinita nu eram sincera:). ah! mi-am adus aminte ! Probabil cea mai rezistenta relatie de prietenie a mea cu un tip , care desi a avut multe ups and downs si desi nu a fost cea mai sincera si mai deschisa relatie de prietenie a mea , a fost cea cu Octav. Iar acum intrebare , cine e Octav? Student de 19 ani si… varul meu. Deci pe lista pot fi adaugate si rudele , care prin natura lor de rude… nu ne permit sa ne gandim vreodata la mai mult. Plus faptul ca te cunosc si le cunosti de cand ai 2-3 luni. Bine , nu ma indoiesc ca exista si suficienti ciudati care sa se gandeasca la relatii incestuoase cu membrii familiei.
Concluzia? Nu e bine sa incerci sa ai o prietenie cu un tip/ o tipa , decat daca crezi ca esti pregatit/a atat tu cat si ea/el. Pentru ca , si asta o spun tot din proprie experienta , s-ar putea sa aveti o prietenie relativ lunga si aparent frumoasa care sa dispara la un moment dat pentru ca unul nu si-a dat seama de sentimentele celuilalt. Si n-ar fi pacat? Mai bine o oarecare distanta decat … o prietenie pierduta.
J.
P.S. Daca va intrebati de cand am inceput sa cred in prietenie… Pai , de cand am descoperit ca poate exista asa ceva. Ca mai exista si oameni care merita , desi sunt rari . Sunt in continuare , in marea parte a timpului sceptica.
Bonus: putin muuuuseee.:)