Superb.

Da , totul e superb. Extraordinar. Genial. Briliant.

Sa zicem ca anul scolar a inceput destul de bine . De fapt , daca stau sa ma gandesc bine , anul nu a inceput atat de bine , doar ca zilele astea sunt extraordinare.

Am implinit , in fine , 17 ani. Varsta care ma speria , care imi parea o bariera psihologica pentru a mai putea trai cu aceeasi intensitate. Dar asta a fost ieri . De ieri , parca am renuntat la cateva prejudecati si copilarii de-ale mele si m-am lansat intr-un zbor de fluture. Ma surprind de fiecare data cand zambesc ,pentru ca zambesc prea des. Ma uimeste dezinvoltura pe care o arat in relatiile cu toti cei din jur , sunt vesela , dinamica si mai eu insami si mai hotarata ca niciodata.

Credeam ca e greu sa te arati exact asa cum esti . Dar e greu numai daca nu ai suficienta incredere in tine. Daca iti vei da seama cine esti , daca iti vei da seama ca iti place cine esti  , daca te vei iubi asa cum esti , vei avea curajul sa fii tu si sa le arati si celorlalti cine esti tu , doar pentru ca esti tu si pentru ca cine te va vedea , te va urma iar cine va refuza sa te cunoasca , va fi pierderea sa.

Am 17 ani , invat la un liceu care ma dezamageste uneori , dar pe care il iubesc alteori , am 1.70 si ceva , ochi de culoarea alunelor de padure , am parul cret , imi plac blugii si uneori citesc ca o maniaca , sunt depresiva cand imi fac prea multe iluzii , cunosc mai multi oameni decat as fi crezut ca stiu de fapt , ma indragostesc repede de cine nu trebuie si uit foarte greu , nu-mi mai e frica de mine , traiesc si dansez pe ritmurile vietii si cred ca sunt indragostita.

De viata. M-am reindragostit de viata. Ma obisnuiesc sa fiu fericita din nimicuri si cu zambetul pe buze din orice prostie. Cred ca asa mi-e cel mai bine. Daca nu ar fi asa , probabil ca m-as reinchide intr-o carapace si as suferi prosteste din motive irationale pentru care m-as mira mai tarziu.

Sunt doi oameni care au trecut la un moment dat prin viata mea si carora as vrea sa  le multumesc , dar stiu ca nu o sa fac asta. Am sa le dedic totusi cateva randuri pentru ca [pur si simplu mi-au schimbat viata, mi-au aratat diferentele dintre aparenta si esenta si mi-au aratat ca o data ce reusesti sa treci peste , e mult mai usor , ca e mai usor fara sa ti pese .

Sunt un om fericit. Indragostita de viata , vesela , dinamica .

si azi , mai sunt si M.J.

J.

For the first time

Vara este anotimpul in care multe chestii se intampla for the first time. Mi-aduc aminte de vara trecuta cand tot timpul ziceam : nu am mai facut asta niciodata , cu precadere in Cehia , cand am avut ocazii multe sa spun ca nu am mai facut asa ceva.

Dar de ce conteaza asa de mult prima oara? De cele mai multe ori ” prima oara” indica faptul ca o sa urmeze si a doua oara si a treia oara , pe care insa nu le mai celebram cu atata fast. Si spunem ” decat o singura data e prima oara ” , dar ce , a 2 a oara e de mai multe ori? Sau a 3 a? Sau a n-a oara?

Prima oara exprima noutatea si prima oara e de cele mai multe ori dezamagirea faptului ca exista prima oara. De multe ori , ceea ce facem noi prima oara , unii nu fac toata viata lor si nu stiu ce pierd sau , privit din perspectiva lor , ce pierdem noi , cei care nu stim cum e sa nu fi facut niciodata respectivul lucru.

Dar cum e ” mai bine”? Sa fi experimentat deja? Sa stii la ce se reduc evenimentele alea mari , care mereu se povestesc cu ” prima oara cand am…” , sau sa le astepti uneori o viata intreaga si atunci cand se intampla sa iti dai seama ca nu s-au intamplat asa cum te asteptai , din motivele pe care te asteptai tu sa le ai ca sa faci acel ceva , idealul , perfectiunea nu a fost atinsa si tie nu-ti ramane decat sa te impaci cu asta.

Eu am fost la mare. Am vazut primul meu rasarit , de anul acesta , cel mai frumos rasarit ,  de anul acesta , dar poate ca nu a fost mai frumos ca cele de anul trecut… anul trecut . Eu in trecut.

Intr-un fel ma bucur ca m-am redescoperit. Inocenta si dulceata mea, fetita mamei si a tatei au disparut toate . Peste inca un an , care o sa fuga repede , repede , o sa am aproape 18 ani… Macar sa fiu cea de acum . Parca m-am dezamagit. Parca am devenit parte din generatia din care nu voiam sa fac parte.

Si din toate astea nu imi vin in minte decat cuvintele cuiva drag care ma tinea in brate strans ” Ti-am spus sa fii tu! Ti-am spus sa fii tu! ” . am fost eu? Cine sunt eu? Eu… Cine sunt? De ce merita viata traita? Unde sunt eu? Exist , sau existenta mea e conditionata de modul meu de viata? Am facut o greseala atat de mare? Nu stiu , dar asa o simt. Ma apasa atat de tare … atat de tare. Vreau sa uit , dar nu pot. E parte din mine. Poate ca a fost prima , dar si ultima oara , poate ca o sa uit.

Am decazut. Poate nu in ochii tuturor celorlalti , dar conteaza ca am decazut in ochii mei. Poate ca sunt demna de toate cate mi se intampla , pentru ca ma complac in mizerie in loc sa lupt aprig sa  ma salvez. Dar e cuantificabil efortul meu? E cuantificabil omul suprem , omul care lupta?

Exista un supra-om? Mai exista? Ce inseamna? Ce inseamna sa fii diferit? Ce inseamna fericirea? Cand esti fericit si de ce?

Dar dragostea? Unde e dragostea si ce e ea? Unde o gasim? De ce o gasim? Dragostea e aceeasi pentru toti ? Sau faptul ca eu iubesc nu e acelasi lucru cu faptul ca tu iubesti? Avem intensitati diferite , ganduri , trairi si emotii unice , traim pentru unicitate si totusi renuntam la ea mereu , cu prima ocazie.

Si poti retrai prima oara daca trece mult timp…? Poate sa fie la fel? Probabil ca ar putea fi la fel , daca undeva in subconstient nu am sti  ca de fapt , nu e prima oara . Dar totul e prima oara. Prima oara cand vezi soarele dimineata , prima oara cand vezi rasaritul intr-un an la mare , primul tau sarut dupa mult timp , prima noapte nedormita , prima iesire din tara fara parinti , primul revelion alaturi de prieteni , totul este prima oara. Chiar si post-ul asta , e primul post dupa ce m-am intors de la mare , primul post dupa o greseala , primul post pe ziua de azi , primul post in care incerc sa imi dau seama cum ma pot defini , primul post in care constientizez varsta , sentimentele si viata mea integral.

Poate ca post-ul asta e asa ametit , ca parte din mine. Poate ca va transmite o parte din somnloenta mea , dar poate ca o sa intelegeti ca eu nu fac altceva decat sa ma caut , sa incerc sa ma regasesc , sa redevin inocenta, necunoscatoare , credula si infantila.

Poate ca m-am indragostit vara asta. Dar poate ca am facut o alegere gresita. Poate ca am iubit pe cine nu trebuie , ca sa realizez in final ca omul demn de iubit era undeva in spatele meu , veghind asupra mea. Dar dragostea nu apare brusc , nu apare deodata ca o iluzie , o fata morgana .Dragostea e undeva acolo , asteapta sa iti dai seama de ea. Nu trebuie sa o cauti , sa iti pierzi capul cautand , trebuie doar sa stii ca e acolo , mereu.

Trebuie mai intai sa te pierzi ca sa te poti regasi. Trebuie mai intai sa pierzi ca sa iti dai seama ce ai pierdut. Trebuie mai intai sa regreti , ca apoi sa poti fi fericit . Trebuie sa realizezi prin ce treci ca sa iti dai seama ca nu ar fi trebuit sa treci prin asta.Trebuie mai intai sa dezamagesti ca sa iti dai seama cat de tare ai dezamagit.

Suntem oameni , firi nesatatornice , uneori rele , desi  neintentionat , credule , infidele , dar cautam cu totii fericirea , calea spre absolut , spre noi , calea de a deveni sau a ramane acel om pe care l-am vazut candva in noi.

Poate ca nu aici si nu acum , dar voi fi cine vreau. Pentru ca am puterea de a crede in mine , pentru ca imi lipsesc lucrurile pentru care as putea deveni cine nu vreau, pentru ca sunt eu. Pentru ca o sa fiu singura , goala si puternica si o sa ma regasesc.

J.

Bucuresti

 Renuntand la visele aiurea cu nationala la engleza ,
am decis sa fac ceva mai bun pentru mine si anume
sa fac un modul de training pe care tot astept de un an
sa-l fac.
  O sa fie in Bucuresti si am si ocazia de a sta la o
prietena. Ah , Bucuresti. De ce iubesc eu orasul asta
pe care multa lume il uraste?
   Pentru ca are viata , pentru ca te face sa te simti
parte din lume . Pentru ca poti sa mergi cu metroul.
Pentru ca pot sa-mi revad vreo 2-3 prieteni cu
ocazia asta. Pentru ca o sa revad sediul Codecs. Pentru
ca ma face fericita. Pentru ca daca as putea sa ma
mut acum in Bucuresti , as face o doar cu regretul
de a lasa 2 prietene in urma si atat , nimic mai mult.
   Pentru ca o plimbare pe Magheru seara nu echivaleaza
decat cu ocazia de a merge la New York. Pentru ca centrul
te face sa te simti bine ca roman , chiar daca e asa de
aglomerat.  Pentru ca as vrea sa merg la Teatrul National.
Pentru ca poate o sa merg in Green Tea , iar :D:X. Poate
ca o sa aflu si multe altele.
  Poate ca o sa fiu fericita. Poate ca o sa fac multe poze.
Poate ca o sa invat Bucurestiul pe de rost. Poate ca o sa
ma descurc cu metroul la fel de bine ca in Praga. Poate ca
mi-era dor.

Abia astept , dar intre timp , trebuie sa merg la scoala.8-|

Bucuresti , iti promit o revedere:X.

Iulia.